Chimist român, profesor de chimie organica la Politehnica din Bucuresti. Membru al Academiei Române; membru corespondent al Academiei de stiinte germane din Berlin; membru al Academiei Leopoldina a cercetatorilor naturii din Halle-Saale. A efectuat numeroase cercetari in legatura cu reactiilede tip Friedel-Crafts in seria hidrocarburilor alifatice, mecanismul izomerizarii cicloalcanilor, migrarea halogenilor in cicluri si catena, reactii decurgând prin ioni de carboniu si altele. A izolat din petrolul românesc o serie de acizi naftenici. A cercetat caile pentru obtinerea ciclobutadienei, lamurind chimia acestei substante nestabile si izolând dimerii ei. A cercetat mecanismul oxidarii hidrocarburilor saturate si aromatice cu acid cromic si clorura de cromil. A descoperit noi metode pentru sinteza sarurilor de piriliu, acarbenelor, triptaminei, serotoninei, doua sinteze noi ale nucleului indolic si o noua metoda depolimerizare a etilenei. Activitatea de cercetare este concretizata in peste 200 de comunicari. A desfasurat o intensa activitate in domeniul tehnic-stiintific, sprijinind dezvoltarea industriei chimice românesti. Lucrari: "Chimie organica" (2 vol.; ed. I, 1928; ed. VI, 1965), "Chimie generala" (ed. II, 1963).
După ce absolvă liceul în Bucuresti, la Colegiul National Gheorghe Lazăr, începe în 1920 studiul chimiei la ETH - Zurich, fiind profund impresionat de cursurile lui Debye și Staudinger. E fascinat de lucrările lui Hans Fischer și se mută în 1922 în München unde îşi termină studiile în 1925 cu doctoratul condus de Hans Fischer, mentorul său ştiinţific. În timpul pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. Era unul din elevii preferați a lui Fischer.
Se întoarce in ţara, unde între anii 1925 şi 1935 este profesor la Universitatea din București și predă cursurile de chimie organică şi chimie generală. În 1928, la 26 de ani, publică prima ediţie din cele două tratate, "Chimie organică"şi "Chimie generală". Peste 40 de generaţii au învăţat şi înca învaţă după aceste cărţi, acum singurele cărţi de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental (nu s-a mai publicat nimic asemănător în ultimii 24 de ani). Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediţii, prima având un singur volum, restul 2. Unele au fost traduse în limbi străine. A intuit una din cele mai importante direcţii de dezvoltare a chimiei organice şi a adus contribuţii de bază. Două exemple ar fi chimia reacţiilor care decurg prin ioni de carboniu şi problema ciclobutadienei. De asemenea a mai publicat şi "Manualul inginerului chimist" şi manuale de liceu.
În perioada 1965-1970 studiază reacţiile solvolitice. Colaborează cu celebri profesori din Statele Unite ale Americii, contribuie cu scrierea unor capitole la diverse tratate. Numeroşi compuşi organici şi reacţii îi poartă numele. .
Este ales ca membru al Academiei Române şi al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia). Primeşte numeroase premii, dintre care medalia “A.W.von Hofmann“, una dintre cele mai prestigioase medalii ştiinţifice.
Se pare că cel mai reprezentativ aspect al vieţii sale este cel de profesor. Îşi impresiona puternic studenţii prin a le prezenta chimia organică într-un mod captivant şi logic. De asemenea se impunea prin apariţia sa fizică: era înalt, solid, cu nas acvilin şi o privire foarte pătrunzătoare. Era foarte bine informat în toate domeniile chimiei organice, chimiei generale, analitice şi chimiei fizice. Avea un discurs clar şi calm. Nu se temea să răspundă anumitor întrebări ale studenţilor cu "Nu ştiu" sau "Nu se ştie încă".
Rezultatele muncii lui Costin Neniţescu se văd în cele 262 de articole originale şi 21 de brevete. În anii 1970 lucrările sale au numărat 1000 de citări. În ziua de azi Chemistry Citation Index numără mai mult de 20 de citări pe an. A fost pentru scurt timp decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti.
Neniţescu putea să intuiască ce calităţi au studenţii săi şi îi selecta ca viitori colaboratori pe cei mai buni dintre aceştia. Profesorul Rudolf Criegee spunea despre studenşii lui Neniţescu că erau cei mai buni din laboratoarele sale.
Ca om, a fost o persoană deosebită. Deşi părea aspru şi sever, era generos şi cu o inimă caldă.
In onoarea maestrului, Facultatea de Chimie Industriala organizeaza in fiecare an Concursul National de Chimie "C.D. Nenitescu"
